In prima zi de scoala, profesorul ni s-a prezentat si ne-a dat drept
sarcina
sa facem cunostinta cu cineva necunoscut. M-am ridicat sa ma uit in jur si
atunci o mana fragila imi atinse umarul. Cand m-am intors, am vazut o
batranica marunta, cu chipul brazdat de riduri, care ma privea cu un
zambet
ce ii lumina intreaga fiinta.
Spuse: - Buna, frumosule. Ma numesc Rose. Am 86 de ani. Pot sa te
imbratisez?
Am izbucnit in ras si, dupa acceptul meu, ma stranse in brate cu putere.
- Ce cauti la universitate la varsta asta frageda si inocenta? am
intrebat.
- Vreau sa gasesc un barbat bogat, sa ma casatoresc, sa ma stabilesc la
casa mea, sa fac niste copii, raspunse ea zambind.
- Hai sa lasam gluma, am reluat.
Eram foarte curios sa aflu ce o motivase sa abordeze acest gen de
provocare
la varsta ei.
- Dintotdeauna mi-am dorit sa merg la universitate si acuma mi se
indeplineste visul, imi spuse.
Dupa curs ne-am dus la bufetul studentesc si am baut un milkshake de
ciocolata. Ne-am imprietenit pe loc.
Timp de trei luni, zilnic, dupa ore, plecam impreuna si stateam de vorba
necontenit. Eram de-a dreptul fascinat sa ii ascult acestei "masinarii a
timpului " confesiunile atat de bogate in intelepciune si experienta.
De-a lungul anului, Rose a devenit " mascota " campusului si se
imprietenea
cu usurinta cu toata lumea, oriunde s-ar fi dus. Ii placea sa se puna la
patru ace si sa se lafaie in atentia pe care i-o acorda toata lumea in
jur.
Si se bucura de fiecare clipa. La sfarsitul semestrului am invitat-o pe
Rose
sa tina un discurs la banchetul fotbalistilor. Imi vor ramane mereu in
minte
invataturile ei.
A fost prezentata si a pornit spre tribuna. Cand a
inceput
discursul ei pregatit de acasa, scapa trei dintre cele cinci cartonase pe
care isi notase ce voia sa spuna. Deranjata si stanjenita, se apleca spre
microfon si spuse pur si simplu:
- Imi pare rau ca sunt atat de neindemantica. Am renuntat la bere in
favoarea whiskey-ului si marca asta, Lent, ma termina. N-am sa
reusesc sa mai pun in ordine cartonasele astea, asa ca am sa va spun ceea
ce
stiu.
Noi am ras si ea tusi ca sa-si dreaga glasul. Continua:
- Nu incetam sa ne jucam pentru ca imbatranim. Imbatranim pentru ca
incetam
sa ne jucam.
Exista numai patru secrete pentru a te mentine tanar, a fi
fericit si a deveni un om de succes. Trebuie sa razi si sa gusti umorul
fiecarei zile. Trebuie sa ai un vis. Atunci cand ramai fara vise, mori.
Suntem inconjurati de oameni morti si nici nu ne dam seama. E o mare
diferenta intre a imbatrani si a evolua. Daca ai 19 ani si stai in pat
inert timp de un an, fara sa faci un lucru productiv, vei implini 20 de
ani.
Daca am 87 de ani si zac in pat timp de un an fara sa fac nimic voi
implini
88. Toata lumea imbatraneste. Nu e nevoie de talent sau pricepere.
Ideea e sa evoluezi, identificand mereu oportunitatile care se ascund in
inima schimbarii. Nu regreta nimic. Cei care sunt deja batrani nu regreta
ceea ce au facut, ci mai degraba ceea ce nu au facut. Numai cei care au
regrete se tem de moarte.
Si-a incheiat discursul cantand cu avant "
Trandafirul ". Ne-a incurajat sa ii studiem versurile si sa le punem in
practica in viata cotidiana.
Rose si-a luat diploma pe care o dorise atatia ani.
La o saptamana dupa absolvire, Rose s-a stins pe tacute in somn.
Peste 2000 de studenti au fost alaturi de cea care le-a demonstrat ca nu e
niciodata prea tarziu sa fii ceea ce vrei sa fii.
SI NU UITATI: NU POTI ALEGE SA IMBATRANESTI SAU NU;
DAR POTI ALEGE SA EVOLUEZI! SA TE EDUCI PERMANENT, IN SPIRITUL UNEI VIETI FRUMOASE!
